Podul dacic de la Lozna – judeţul Botoşani

Podul dacic de la Lozna – judeţul Botoşani

“Podul din lemn din perioada dacică de la Lozna, comuna Dersca, jud. Botoşani.

In timpul exploatării zăcămintelor de turbă din cunoscuta turbărie aflată în sud-estul satului Lozna din comuna Dersca, jud. Botoşani, s-au descoperit numeroase vestigii arheologice dintre care una remarcabilă este podul din lemn din perioada dacică. Alături de construcţii a fost cercetat celebrul depozit cu unelte şi piese din fier dacice.
Podul a fost surprins pe o suprafaţă de 25 mp., avea aprox. 6 metri lăţime şi fusese fixat cu ajutorul unor ţăruşi.
O parte din podul de la Lozna a fost preluat şi se află expus într-o vitrină la Muzeul de Istorie Botoşani.
Informaţiile cu privire la această descoperire unică pe teritoriul României au fost publicate în revista Hierasus, nr. I/1978 (click pentru download de pe cimec.ro). Din păcate ilustraţia a avut de suferit din cauza condiţiilor grafice ale vremii.
La ora actuală la Muzeul de Istorie se află filmele originale pe care colectivul de cercetare condus de Paul Şadurschi a înregistrat descoperirea, acestea fiind scanate în format digital, fotografii pe care le ataşăm mai jos.
Menţionăm faptul că o mare parte dintre aceste imagini sunt inedite, ele nefiind selectate pentru publicare în cadrul raportului din 1978.”

podul_1

podul_2 podul_3 podul_4

podul_5

podul_6

Sursa: Facebook – Muzeul Judetean Botosani

Pe holurile Muzeului Judeţean de Istorie din Botoşani, într-o uriaşă casetă de sticlă, se află o altă comoară arheologică a judeţului. Este vorba despre un fragment dintr-un pod dacic din lemn, vechi de peste 2.000 de ani. Are mai mult de doi metri lungime şi a fost descoperit într-o mlaştină din localitatea botoşăneană Lozna.Puntea din care face parte acest fragment şi despre care arheologii cred ar fi avut în jur de şase metri asigura dacilor liberi din secolele II-III după Hristos trecerea dintr-o parte în alta a mlaştinii. „Este o descoperire importantă din turbăria de la Lozna (n.r. – la 12 kilometri de localitatea Dorohoi). Acest fragment de pod asigura trecerea chiar peste turbărie. Aici au fost descoperite, de altfel, mai multe obiecte. Fie resturi de animale aruncate, fie obiecte din silex sau chiar metal“, spune Daniel Ciucălău, arheolog la Muzeul Judeţean de Istorie din Botoşani. Podul îngropat pe fundul mlaştinii este unicat în ţară, dar şi în zona balcanică. Nicăieri nu s-a descoperit un vestigiu din lemn atât de bine conservat. Traversele din stejar sunt perfect păstrate, înnegrite doar de vreme şi de nămolul mlaştinii. Miracolul conservării naturale, spun arheologii, stă chiar în natura mlaştinii. „Turbăria este un mediu acid, care păstrează foarte bine obiectele. Inclusiv pe cele din lemn. Are o compoziţie chimică specială, care ajută la mumificare sau păstrare în stare foarte bună a lucrurilor“, explică arheologul. „Este o descoperire unică făcută în timpul săpăturilor de la începutul anilor 2.000. Turbăria de la Lozna ascunde încă multe secrete. A fost explorată arheologic, dar nu complet“, spune Aurel Melniciuc. Mlaştina din adâncurile Botoşaniului ar putea ascunde chiar trupuri mumificate natural, precum cele descoperite în Irlanda şi în Danemarca. În acest an (2014, nota Istorie Veche), Muzeul Judeţean de Istorie din Botoşani n-are alocat însă niciun leu pentru săpături arheologice. Deşi este o descoperire uluitoare, podul de la Lozna are soarta cetăţilor traco-getice de la Stânceşti, când vine vorba despre promovare. Podul dacic de la Lozna şi-a găsit un loc doar pe holurile muzeului, nu şi în ghidurile de promovare turistică.

La Răchiţi, de pe teritoriul satului Lozna din perioada secolelor IV – V datează aşezarea de la Lozna, punctul “ La Turbărie”, locuitorii ei fiind purtătorii culturii  materiale Sântana de Mureş- Cerniahov. (N. Zaharia în lucrarea: Aşezării din Moldova de la paleolitic până în secolul al XVIII).

Resturile arheologice descoperite dovedesc existenţa aşezărilor omeneşti în acest teritoriu încă din paleoliticul superior şi demonstrază că spaţiul  pe care se întinde astăzi comuna Lozna a fost locuit într-o neîntreruptă continuitate, străbătând toate orânduirile sociale existente pe teritoriul patriei noastre.

O întinsă aşezare circa 2,5 ha datând din secolele VII – VIII după Cristos a fost descoperită în punctul “La Ocoale“ , în urma sondajelor arheologice efectuate în perioada 1963 – 1964 fiind descoperite cinci locuinţe de tip bordei de formă rectangulară cu colţurile uşor rotinjite, cuptoare şi gropi pentru provizii. Analizând resturile arheologice a condus la concluzia că aşezarea aparţinea unei comunităţi umane sedentare strâns legate de agricultură, creşterea vitelor şi meşteşuguri (Păunescu, Alex – Repertoriul arheologic al judeţului Botoşani, 1976).

În punctul “La Turbărie” de pe teritoriul satului Lozna s-au mai descoperit un grătar de silex şi fragmente ceramice, un depozit de unelte agricole, de fierărie şi arme din cea de-a doua epocă a fierului, posibil secolul II – I înainte de Hristos, depozit compus din peste 50 piese de fier întregi şi fragmentate, un bogat material faunistic (cranii de cerb, mistreţi şi câine, un corn de bou etc.). În acelaşi punct, în anul 1952 cu ocazia săpării canalului pentru drenarea apelor din turbărie, s-au descoperit diferite construcţii în forma unor platforme de lemn, similare construcţiilor din regiunile mlăştinoase ale Pripetului (N. Zaharia şi colab., Astăzi…pagina 290).

Sursa: loznabotosani.ro

pod_muzeul_judetean_botosani

Foto

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *