Baba Novac – căpitanul sârb al lui Mihai Viteazul – partea I

Baba Novac – căpitanul sârb al lui Mihai Viteazul – partea I

Partea a doua aici.

Baba Novac este cunoscut ca fiind un haiduc ce a luptat în armata lui Mihai Viteazul. Faptele sale de vitejie nu au rămas fără ecou ṣi se regăsesc în diverse legende ṣi cântece populare:

“Fost-a, cică, un Novac,
Un novac, Baba Novac,
Un viteaz de-al lui Mihai
Ce sărea pe șapte cai
De striga Craiova vai!
El un fecioraș avea
Și tot astfel îi zicea:
“Fecioraș, Gruiuțul meu!
Ascultă de ce-ți zic eu,
Să nu cazi la vreun loc rău,
La loc rău și mult departe
În neagra străinătate.
Dacă sorții te-or purta
Țările de-a vântura
Și-n Stambul de a intra,
Tu de asta nu uita:
Vamă dreaptă să plătești,
Armele să-ți oțelești,
Hainele să-ți primenești
Ca să pari un biet sarac,
Să nu semeni a Novac (…)” [1]

BabaNovac

Chiar dacă este recunoscut ca un erou al poporului nostru, puțini ṣtiu că el este la origine sârb. Locul nașterii sale este situat pe o insulă de pe Dunăre, mai precis în satul Poreci din apropierea cetăṭii sârbești Semedria.

Desprea viaṭa lui antemergătoare haiduciei nu avem foarte multe informaṭii. Se presupune că este născut în jurul anului 1520 iar copilăria a petrecut-o în satul natal pe malurile Dunării. De la călugării din mânăstirile apropiate învăță să scrie ṣi să citească, începe să îndrăgească spiritualitatea ortodoxă ṣi devine un adevărat luptător împotriva turcilor de credinṭă mahomedană. Ataṣamentul faṭă de preoṭii ortodoxi se reflectă în faptul că îl are alături, pretutindeni, până la sfârṣitul vieṭii, pe preotul Sesca.

Tot în copilărie, în afară de educaṭia religioasă primită, învaṭă ṣi meṣteṣugul armelor de la un războinic sârb în anturajul căruia se află. Descrierile vremii îl atestă pe Novac având o statură impozantă, fiind un “munte de om”, înzestrat cu o forṭă fizică considerată “supraomenească”. Datorita curajului, staturi ṣi forṭei sale se remarcă în luptă iar acest lucru face din Baba Novac un dușman de temut pentru toṭi adversarii săi.

Încă din tinereṭe îṣi organizează o armată de haiduci (5000-8000 de oameni) ṣi duce o luptă acerbă în toată zona balcanilor contra năvalitorilor otomani. Auzind de faptele de vitejie ale voevodului Mihai, care au făcut înconjurul Europei, voluntar, împreună cu toṭi oamenii săi, se înrolează în oastea acestuia. Astfel că, după o viață în slujba armelor, la vârsta de 80 de ani devine comandant ṣi “mâna drepta” a lui Mihai Viteazul fiind avansat până la gradul de general.

Momentul în care ajunge să fie apreciat de către Mihai Viteazul este reprezentat de episodul din primăvara anului 1595 când împreună cu 700 de haiduci trece Dunărea, ajunge în munṭii Balcani ṣi îl înfruntă pe Paṣa–Hasan. După victoria repurtată, se întoarce cu o valoroasă pradă de război ṣi primeste onoarea, de la voievod, de a lupta alături de el pe câmpul de batălie. În lupta din 28 octombrie 1599 de la la Șelimbăr [2], Novac nu mai are răbdare să aștepte discuțiile dintre solul cardinalului Andrei Bathory [3] și Mihai ṣi atacă prin surprindere fiind decisiv pentru Victoria repurtată de valahi. Faptele de vitejie ale sârbului se regăsesc ṣi în luptele de la Curtea de Argeṣ, Bucov, Năieṣti, Lipoveni unde luptă cot la cot cu Mihai Viteazul.

Bibliografie:
● Marin George, Baba Novac, căpitan în oastea lui Mihai Viteazul, Editura Militară, Bucureṣti, 1975

[1] Versuri din balada populară Novac ṣi corbul

[2] Bătălia de la Șelimbăr a avut loc pe 28 octombrie 1599 și s-a dat între oastea Țării Românești condusă de Mihai Viteazul și oastea Transilvaniei condusă de Andrei Báthory. Bătălia s-a terminat cu victoria clară a armatei condusă de Mihai Viteazul care și-a deschis astfel drumul spre cetatea Alba Iulia, unde a înfăptuit prima unire a Transilvaniei cu Țara Românească.

[3] Andrei Báthory (în latină Andreas Bathoreus, în poloneză Andrzej Batory, în maghiară András Báthory) (1566–1599) a fost din 1589 arhiepiscop de Varmia, apoi, în anul 1599, principe al Transilvaniei.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *