Hefaistos – zeul grec născut în Dacia

Hefaistos – zeul grec născut în Dacia

“Istoria este mitologia oamenilor, cum mitologia este istoria zeilor.”

zeul_vulcan

După cum afirmă Homer[1], în timpurile străvechi, “arta metalurgiei” ocupa un loc de frunte în Elada. Aceasta era strâns legată de Hefaistos – zeul focului, metalelor, metalurgiei precum și al sculptorilor și artizanilor. Cunoscut cu numele de Vulcan la romani, “fiul cel șchiop” al lui Zeus și al Herei, iar creaţiile sale (arme, armuri, obiecte care se mișcau singure) erau “fantastice” încât uimeau chiar și pe zei. Tot de la Homer aflăm că Vulcan s-a născut “acolo unde rȃul murmură şi spumegă”[2] adică lȃngă “cataractele Istrului”[3] (Dunărea la vărsare) şi la început “meşteşugărea“ agrafe, inele, băţări şi cercei. In imaginea ataşată, ce reprezintă un basorelief din Muzeul Capitolin, este reprezentat Vulcan ce bate cu ciocanul o bucată de metal. Lângă el sunt doi ciclopi ajutȃndu-l: Bronte şi Sterope, şi un al un al treilea, Argeş, suflă cu foale. După cum se poate vedea, Vulcan este înfăţişat avȃnd o căciulă dacică în cap şi foloseşte aceleaşi instrumente de lucru simpliste ce sunt văzute, pană la jumatatea secolului XIX, în zona Carpaţilor (ciocan şi nicovală de forma celor descoperite la Grădiştea Muncelului).

 vulcan

Despre patria lui Hefaistos aflăm informaţii şi de la Pindar [4] ce afirmă că aceasta este regiunea dintre Carpaţii Meridionali şi Istru. Este cunoscut faptul că regiunea din zona Dunării de jos era renumită în timpurile vechi pentru producerea şi prelucrarea metalelor, numeroase cercetări arheologice au scos la iveală obiecte din aramă, bronz, aur şi argint făurite cu o tehnică admirabilă. Pe de alta parte, se ştie că atat pămȃntul Eladei cȃt şi cel al Asiei Mici a fost dintotdeauna sărac în mine şi nici “îndustria prelucrării metalelor” nu se ridica la nivelul celei din zona Carpaţilor.

Unul dintre fii lui Vulcan era cunoscut, în vechea tradiţie Elenă, sub numele de Ardalos/Ardalus denumire ce corespunde etnonimului Ardeal. Ardelos este, de asemenea, cel care a inventat fluierul, ce apare ca cel mai plăcut instrument al pelasgilor (strămoşii dacilor). La latini, fluierul este prezent în toate ceremoniile religioase, politice, la sacrificii şi procesiuni, jocuri publice, ospeţe, războaie, nunţi şi înmormȃntări. Cu fluierul se acompaniau, după terminarea festinelor, cȃntecele pentru lauda zeilor, eroilor precum şi a oamenilor iluştri.

Pe “văile şi culmile Carpaţilor”, la fel ca în timpurile pelasge, răsună şi astăzi cȃntecul din fluier al ciobanilor. De-a lungul secolelor, romȃnii din cele trei principate şi-au cantat bucuria şi jalea (prin doine) cu fluierul. Tot de fluier sunt însoţite si cȃntecele de vitejie despre Baba Novac, Gruia şi Iorgovan.


[1] Homer a fost un poet și rapsod grec legendar, căruia i se atribuie scrierea Iliadei (Ἰλιάς) și Odiseei În antichitate, i-a fost atribuit uneori întregul Ciclu Epic, care includea alte poeme despre războiul troian, precum și poeme tebane despre Oedipus și fiii săi. Alte opere, precum corpul Cântecelor religioase homerice, mini-epopeea comică Batrachomyomachia (“Războiul dintre broaște și șoareci” Βατραχομυομαχία) și epopeea Margites i-au fost atribuite, însă în prezent aceste fapte sunt privite cu incertitudine. Tradiția spune că Homer ar fi fost orb, iar diferite orașe ioniene își revendicau locul de naștere al poetului, însă mai departe biografia sa este aproape necunoscută. Există o dezbatere intelectuală considerabilă în privința existenței lui Homer ca persoană reală, unii considerând că acesta ar fi fost un nume dat unuia sau mai multor poeți orali ce cântau materiale de epopee tradiționale. În mod repetat s-a dezbătut dacă același poet era autorul atât al Iliadei, cât și al Odiseei; cam toți istoricii au căzut de acord, însă, în privința datării operei Batrachomyomachia, a Cântecelor religioase homerice și a epopeilor ciclice, acestea fiind scrise ulterior capodoperelor Iliada și Odiseea.

[2] Nicolae Densuşianu, Dacia Preistorică, partea a I-a, Institutul de Arte Grafice „CAROL OÖBL” Bucureşti,1913, P. 22;

[3] Ibidem 1

[4] Pindar (sau Pindarus) a fost un poet antic, născut (probabil) în anul 522 î.Hr. în Cynoscephalae, o localitate din Boeotia. A fost fiul lui Daiphantus și Cleodice. Se spune că ar fi murit în anul 443 î.Hr. la Argos, la vârsta de 79 de ani. Pindar a fost căsătorit cu Megacleia, având două fiice, Eumetis și Protomache și un fiu, Daiphantus.

Sursa: vinicius.ro

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *