Rebusul heraldic al Tarii Romanesti descifrat – “legenda celor trei negri mititei ” !

Rebusul heraldic al Tarii Romanesti descifrat – “legenda celor trei negri mititei ” !

Pomenisem într-un articol anterior despre acel celebru blazon “cu trei capete negroide” atribuit în mod greşit Ţării Româneşti şi ulterior Moldovei (sub o formă modificată)!

Walachia neagraSe pare că studiul blazonului în ţara noastră a început odată cu o informare făcută în cadrul Academiei Române de către Dimitrie A. Sturza (1833 – 1914) despre existenţa unor blazoane ale Valahiei în celebra carte a lui Ulrich von Richental: Cronica Conciliului de la Constanz 1414 – 1418 (Chronik des Konzils zu Kinstanz: 1414 – 1418).

TheissRichental-Chronik               coperta veche ulrich

Academicianul D.A.Sturza a donat bibilotecii Academiei Române, un exemplar din a doua ediţie a cărţii, tipărită în anul 1536, o carte extrem de rară şi extrem de scumpă.
În scurt timp, istoricii şi cercetătorii nostri din acele timpuri: Nicolae Iorga, Bogdan Petriceicu Haşdeu, Cezar Bolliac, Nicolae Densuşianu, G.M. Ionescu au început să emită pe baza imaginii blazonului cu cele trei capete negroide, legaţi la cap cu o bandană albă, teorii care mai de care mai sofisticate şi uneori penibile.

Dintre aceste ipoteze voi aminti doar câteva:
– ipoteza existenţei omului negroid pe teritoriul Daciei; ipoteză lansată de către G.M.Ionescu. Interesant este faptul că peste zeci de ani un grup de cercetători britanici au reconstituit craniul lui Ion de la Anina, cel care a trăit în urmă cu 40,000 de ani în Carpaţi, sub chipul şi asemănarea unui negru african!

– prezenţa celor trei capete negroide se datorează faptului că mult timp în decursul istoriei teritoriul ţării noastre a fost numit Vlahia Neagră, Cumania Neagră şi uneori chiar Arabia (!);

– prezenţa capetelor negroide se datorează neamului Basarab, inventându-se chiar o castă dacică cu numele de Sarab de tip “negroid” (!), ori că numele de Basarab este compus din Bas+arabi, arabi care trebuiau sa fie negri!

– o alta ipoteză mai fantastă rezultă din faptul că numele de Marea Neagră vine de la poporul de pe malurile ei, şi care musai trebuia să fie negru!

– cele trei personaje ar reprezenta de fapt magii porniţi în căutarea lui Iisus Hristos !

– cele două capete de pe blazonul Moldovei ar reprezenta defapt imaginea sfinţilor Constantin şi Elena !

Dar cea mai spectaculoasă concluzie a tras-o Cezar Bolliac care a publicat un blazon atribuit Munteniei cu „doi harapi întregi, goi, fără legătură, întorşi cu spatele unul către altul, braţul stâng al fiecăruia fiind ridicat în sus, astfel că ambele se unesc încrucişându-se la nivelul capetelor, iar braţele drepte sunt lăsate în jos şi picioarele au aerul de a dansa” (v. Etymologicum magnum t. 2 p. 14601)!
Ulterior, Bolliac va informa şi despre existenţa unui blazon cu doua capete negre asezate la capătul unor crengi, care ar reprezenta blazonul Moldovei (cf.Levinus Hulsius)!

IOn de la Anina

Ion de la Anina (cca.40.000 i.e.n.)

Să încercăm să depăşim toate aceste ipoteze puerile şi nerealiste şi să încercăm să întelegem de unde apare toată această eroare şi incercare de modificare a adevărului istoric.

În perioada 5 noiembrie 1414 – aprilie 1418 a fost convocată din iniţiativa regelui Sigismund de Luxemburg de către anti-papa Ioan al XXIII, un Conciliu Ecumenic. Acest sinod a fost găzduit în orasul Konstanz de către prinţul episcop, Otto al III-lea von Hachberg.
Care a fost motivaţia solicitării lui Sigismund de Luxemburg: eradicarea „ereziei” husite, aplanarea schismei papale dintre Roma şi Avignon, precum şi posibilitatea unei uniri a Bisericilor Catolice şi Ortodoxe.
Pe o durată de peste 3 ani l-a acest Conciliu au participat peste 70.000 de persoane: regi, papi, cardinali, episcopi, arhiepiscopi, călugari, prinţi, nobili şi chiar oameni de rând.
Faptele au fost imortalizate într-o lucrare realizată de un cetătean al Konstanzului, Ulrich von Richental (1360 – 1437): Chronik des Konzils zu Konstanz: 1414 – 1418. Cartea a fost publicată pentru prima dată în anul 1485, odata cu dezvoltarea tehnicii tipăririi.
Pentru a-i omagia pe participanţi, Ulrich von Richental, va insera în rândurile lucrării o mulţime de blazoane ale participantilor conciliului începând de la regi, clerici, nobili şi chiar ale unor ţări (Valahia, Armenia, s.a.).
Un lucru foarte important de care trebuie ţinut cont este faptul că Ţările Române: Muntenia şi Moldova au avut la acest Conciliu proprii lor reprezentanţi!
Astfel că Richental va insera în paginile lucrării sale şi blazoanele acestor ţări!

blazoane_tari

La pagina 220 se remarcă în partea stângă jos, Leul Tării Româneşti, iar menţiunea din text este clară: Walachie!
Vezi detaliu mai mare:

blazon_Valahia

Aceaşi imagine o întâlnim şi la pagina 205, partea dreaptă jos, însă cu lipsă de text.

blazon_Valahia_fara_text

În textul lui Richental sunt o serie de omisiuni şi greşeli, din lipsa de informaţie sau din erori ale copiştilor şi ilustratorilor. Astfel că în acest caz s-a uitat pur şi simplu informaţia. Ulterior acest manuscris a fost corectat, iar corecţia, scrisă de mână, confirmă adevarata identitate a blazonului: REGNUM WALACHIAE – WALACHIA !

regnum_valachie

Acest blazon, este echivalent cu blazonul Olteniei, iar Leul, doi lei faţă în faţă, prezenţi pe blazonul lui Mihai Viteazul după unirea Principatelor Române !

Stema_Olteniei_dupa_unirea_principatelor

Stema Olteniei

Stema lui Mihai Viteazul dupa Unirea tarilor romane

Stema lui Mihai Viteazul

Iar acum să revenim la ideea de baza a acestui articol.
De unde până unde 2-3 negri mititei pe blazoanele Ţărilor Române ?

Dintr-o simplă eroare a elaboratorului lucrării sau a copiştilor !
La pagina 221 a lucrării lui Richental este prezentat celebrul blazon cu cele trei capete negroide, stânga – jos.

Însă textul ne spune cu totul altceva, că blazonul aparţine prinţului Von Aschol – Herczoge von Aschol, după care urmează un text incoerent în care este adăugat şi cuvântul “Walalachie”, fără nicio legatură cu numele prinţului sau a simbolisticii blazonului!

von_aschol

Ulterior acest manuscris a fost corectat, i-ar corecţia, scrisă de mână, confirmă adevarata identitate a blazonului care îi aparţine unui prinţ/principe de Aschol, domnitorul ASCALONIEI! Nu avem informatii unde s-ar fi aflat acest principat, dar este posibil ca undeva În Orientul Mijlociu ori Africa de Nord.
Vedeti corecţia făcută:

ascalonia

Imagine şi înscris stânga – jos

Cât despre supoziţia lui Cezar Bolliac, atingătoare de cei doi negri poziţionaţi spate in spate, care ar fi una din simbolisticile stemelor Ţării Româneşti, nu putem decât să spunem că este pur şi simplu imposibilă şi hilară!
În lucrarea lui Richental, la pagina 220 textul ne indică proprietarul blazonului: herzum Greissen – principatul Greissen, care nu are nicio legătură cu Valahia!

greissen

Imagine dreapta jos (2 negri)! Se observă din nou stânga jos stema Valahiei!

A mai rămas în discutie blazonul Moldovei, atât de des atribuit acestei provincii istorice, în mod incorect datorita lipsei de informare ( blazon dreapta )

Moldova

Din păcate acest blazon preluat din lucrarea lui von Richental este atribuit Regatului Bosniei ! Vezi poza + logo – BOSNEN HERCZOG !

bosnen_herzog

Iar ca o demonstraţie în plus, pentru ignoranţa cercetătorilor, veţi vedea că acest blazon cu cele 2 capete de negri puşi la căpat de creangă este atribuit BULGARIEI.

bulgaria

2 Responses »

  1. Cronica lui Richental nu a fost “publicata” prima data tiparita (sic!, orice carte publicata apare tiparita, cartile manuscrise nu sunt pt public larg), ea a fost consemnata intr-un manuscris, copiat de mai multe ori ulterior. Prima copie, considerata cea mai veche si cea mai apropiata de original, este intr-un manuscris aflat la Biblioteca din New York (New York Public Library). Sunt mai multe alte copii in manuscris.
    Aceste erori privind capetele de negri , respectiv cei do negri asezati spate in spate, apar si in alte documente de dupa 1500, documente care au avut ca sursa de inspiratie poate chiar Cronica Conciliului de la Konstanz.
    Insa aceleasi erori apar si in cazul altor blazoane, iar unul dintre cercetatorii istorici care s-au dedicat acestei probleme, C. Karadja, avansa ideea slabelor cunostinte ale cronicarului (si ale celor ulteriori care au ediatt alte editii) privind Tarile Romane.
    Dace observam editiile in ordinea aparitiilor, observam ca erorile apar practic de la o inversare de blazoane, pur si simplu au fost puse gresit sub alt text. Probabil ca erau lucrate separat si apoi asezate sub texte pentru tipar. Neobservate sau pur si simplu ignorate, aceste greseli au fost mai apoi luate de bune!
    Acest fenomen, respectiv artibuirea unor steme cu negri Valachiei sau Moldovei, pe carti ilustrate sau pe harti, trebuie corelat cu cel al altor documente scrise. Abia atunci se va vedea daca este o eroare intamplatoare, daca este o eroare pusa cu stiinta datorita lipsurilor culturale si geografice ale editorilor sau pur si simplu au fost atribuite “corect”, in sensul ca asa s-a dorit pentru ca unii reprezentanti români le-au folosit cu diferite ocazii, inclusiv la evenimentul amplu din 1414-1418 (ceea ce e greu de crezut!!!).
    Pe de alta parte, trebuie verificat daca in manuscrise nu apar/apar acele erori in aceasta ordine ori alta, fiind documente anterioare editiilor tiparite.
    Nu ati mentionat aceste surse. Doar o editie de la Academia Romana (cu an).
    Apoi, rezulta ca articolul se refera doar la o parte din subiect, anume la acela relativ la incunabule si editiile imediat de dupa 1500, in secolul urmator (cand mai apar editii).

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *