Cetatea dacilor

Cetatea dacilor

În munți
Cetatea
Își doarme somnul
înlăcrimat
de arse uragane.

Și visul,
pierdut în fântâni
necuprinse,
atins-a Nadirul
sub vetrele stinse…

Și parcă prin ape de flăcări albastre
trec umbre cu șube și fețele-ntoarse –
Cu pumnii-ncleștați rătăcesc în
Nemoarte,

să ducă lumina
din vetrele sparte,
țărâna
din mâna cea plină de glorii
în ea, sângerate,
neplânse istorii,
așteaptă de veacuri
în veșnicul lut,
din os de lumină
sărut
din sărut.

și-atunci, când îl simt,
se trezesc din visare
stejarii și munții,
Cetatea tresare –
curbată lumina
pe săbii de soare.

Autor: Constantin Vărășcanu
Sarmizegetusa_Regia

Sursa foto

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *