Legile belagine (Leges Bellagines) – I

Legile belagine (Leges Bellagines) – I

Vezi aici partea a doua.

Legile belagine „stau la baza civilizației umane“ (Fontes II p.19).

Legile Belagine (Leges Bellagines denumire ce apare ȋn secolul IV d.Hr.) sunt cunoscute a fi tautologiile după care se guvernau pelasgiiRelief_Bendis_BM_2155 şi urmaşii lor, dacii. Despre etimologia termenului “belagine” există mai multe teorii:

– Cuvântul este compus din belanus (legi) şi ginus (ȋncepători), astfel că ar putea ȋnsemna “legile ȋnceputurilor”.

– Alăturarea cuvintelor pelasgus şi gentaes (gens-gentis-neam-gintă) ar putea avea ca ȋnsemnătate “neamul pelasg”.

– Belagine – Blajin (Be+lag+ine=Blajine). Ȋn capitolul “Arimani, Râmi, Arimaspi, Arimphaei în Dacia” a lucrării Dacia Preistorică, Nicolae Densuşianu afirmă despre una din ramurile pelasgilor următoarele “(…) aceşti Rohmani îşi petrec vieţa lor foarte mult în devoţiuni religiose; sunt oameni forte buni, şi cu moravuri blânde, din care cauză se numesc «Bunï») şi «Blajini»; ei sunt feriţi de orice rele, ‘cât nu fac stricăciuni nimenui, dar nici pe ei nu-i superă nimeni; si fiindcă sunt sfinţi, ei merg după morte de a dreptul în raiu si se numesc «Fericiţii ajini». Rohmanii aveau o presimţire de cesul morţii; se pregătiau singuri pentru ultimul moment al vieţel lor; se îmbrăcau în haine de morte, veniau preotii, rudele şi pretinii, se făcea ceremonia de despărţire; apoi acela, carui i-a sosit cesul, trecea singur după un del cu trup cu tot,  iar ceilalţi se întorceau acasă”.

– Nicolae Densuşianu susţine faptul că denumirea vine de la Belaci sau Blaci, populaţii pastorale pelasge (personal aceasta este teoria pe care o ȋmbrăţisez), lucru care atestă că origina cuvântului vine de la pelasgi (pelasgi/belasgi/belagi/blaci/belagines).

Primele referiri despre aceste “canoane” sunt făcute indirect prin analogie cu  ȋnţelepciunea celor care locuiau pe actualul teritoriu al ţării noastre. Homer ȋnfăţisează populaţiile pelasge de la nord de Tracia (Mysi, Sciţi) ca fiind “cei mai drepţi oameni de pe faţa pământului[1]. Acelaşi caracter moral este atribuit, de geograful Strabon, populaţiilor “barbare” de lângă Istru (Dunărea de jos), populaţii ante-homerice făcând referire la Sciţii cei vechi: ”ȋn timpurile vechi era o credinţă generală, cei care locuiau mai departe de ceilalţi oameni erau cei mai drepţi dintre toţi”. Aristotel aminteşte de legea Sciţilor când vorbește de regulile de instruire militară a acestora[2] şi, ȋn fine, Herodot scrie că Geţii erau “cei mai viteji şi mai drepţi”.

Prima referinţă directă o avem de la Platon care spunea: Ȋn regatul lui Atheas, care domnise peste hiperboreenii din nordul Traciei, au existat cele mai vechi legi de origine divină, scrise cu litere, pe o columnă de aramă”.[3] Despre legile cele vechi ale Daciei aminteşte şi Aristotel când afirmă despre Agatârşii ce locuiau ȋn Transilvania că aveau obiceiul de a-şi cânta legile argumentând că procedau ȋn acest mod pentru ca “regulile lor” să nu fie uitate.

Istoricul got Iordanes ne arată că dacii din timpul lui Burebista  şi al preotului acestuia Deceneu aveau ȋnvăţături foarte avansate:

Geții îl ascultau în toate și fiindcă erau înzestrați cu o inteligență naturală, îi învăță aproape toată filozofia, morala… instruindu-i în fizică, el îi îndruma să trăiască conform naturii sub domnia propriilor legi (…) îi învăță logica și reuși să-i facă abili în gândire și superiori altor popoare… îi învăță să observe cele 12 semne ale zodiacului și cursul planetelor și toată astronomia. El le explică cum crește și descrește fața lunii și le arătă cu cât globul încins al Soarelui depășește în mărime planeta noastră terestră și le explică numele a 346 de stele… Vezi cu mare plăcere, ca niște oameni prea viteji să se îndeletnicească cu doctrinele filosofice, când mai aveau puțintel timp liber după lupte. Putem vedea pe unul cercetând poziția cerului, pe altul însușirile ierburilor și ale fructelor, pe acesta studiind descreșterea și scăderea lunii, pe celălalt observând eclipsele soarelui și cum, prin rotația cerului, care se grăbesc să atingă regiunea orientală sunt duse după o regulă prestabilită”.

_______


[1] Nicolae Densuşianu, Dacia Preistorică, partea a I-a, Institutul de Arte Grafice „CAROL OÖBL” Bucureşti, 1913 .P 293.

[2] Conform Aristotel, ȋn lucrarea “Politica”, publicată in 350 ȋ Hr. (classics.mtu) (…) în toate neamurile, care sunt în măsură de a satisface puterea lor militară, ambiția este de apreciat, de exemplu, la sciţi.”

[3]  Platon, Critias , partea II-a.

_______

Bibliografie :

●Haralambie Mihăilescu, Gheorghe Ștefan, Radu Hancu, Vladimir Iliescu, Izvoarele Istoriei României (Fontes Historiae Dacoromane), Vol II, Editura Academiei Române, Bucureşti , 1970;

●Nicolae Densuşianu, Dacia Preistorică, partea a I-a, Institutul de Arte Grafice „CAROL OÖBL” Bucureşti, 1913 ;

●Platon, [Critias ], partea II-a;

Internet,[Hiperborea];

Internet,[classics.mtu].

Sursa articol: http://scrieliber.ro/legile-belagine-leges-bellagines-i/

One Response »

  1. Pingback: The Belagines (The Divine Laws) | ΛRCODΛBΛRΛ

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *