Seimeni – inelul timpului

Seimeni – inelul timpului

Inel detaliu

Autor: Ștefan Cristian Pintilie

Inima bătea să-i iasă din piept şi ştia că nu din cauza efortului. Mai erau câţiva paşi, ar urca în fugă, dar nu mai avea putere. La ultimii şi-a ridicat capul şi, încet, în faţa ochilor, s-a aşternut până departe … era aşa cum i-au spus … era Marea Apă. Sclipirile soarelui dansau pe unduirile care se rostogoleau vesele şi i s-a părut ca vede la mal peşti sărind. Instinctiv, şi-a dus mâna la piept … a pipăit seminţele apoi le-a strâns în pumn. S-a întors şi a privit în spate … a văzut cu ochii minţii unduirea lanurilor … atunci a ştiut că nu va mai pleca. Privind în jur, la ochii înlăcrimaţi ai femeii care îmbrăţişa copiii, a strâns cu putere toiagul şi la înfipt adânc în pământ. Acolo va săpa locuinţa, pe acel deal scăldat în lumină. De acolo va pleca pe ultimul drum în Oraşul Umbrelor şi va avea lângă el statueta cioplită în piatră de nepotul favorit … statueta Gânditorului.

Comparatie Vinca-Turdas

Sursa: inventatori.ro

În a doua jumătate a mileniului VI îen, reprezentanţi ai Revoluţie Neolitice declanşată în Semiluna Fertilă soseau în Dobrogea de Sud, unde, amestecîndu-se cu comunităţile mezolitice existente, au dat naştere primei civilizaţii neolitice de pe coasta occidentală a Mării Negre, Cultura Hamangia. Având un nivel mai ridicat cu cinci metri, Dunărea a creat în apropierea localităţii de azi Seimeni, un cadru feeric. Stăpânii apelor le-au dăruit la o aruncătură de băţ un golf larg care pătrundea în interiorul ţărmului aproape zece kilometri şi din ale cărui ape strângeau belşugul de peşte pe tot timpul anului. Tot apa curgătoare asigura o posibilitatea sporită de comunicare. Dealul care îmbrăca lunca, protector ca o mănuşă, asigura posibilitatea de supraveghere a împrejurimilor până departe. Iar la poalele dealului se deschidea perspectiva de a cultiva pământul roditor pe o suprafaţă extinsă. Au trasat cu ajutorul unor funii cercuri şi au început să sape. Locuinţele le vor face semi-îngropate, aşa cum i-au învăţat străbunii, numai că acum nu îi vor feri doar de căldura soarelui, ci şi de vântul care mătură coama dealului.

Asezarea neolitica de la Seimeni

AȘEZAREA NEOLITICĂ DE LA SEIMENI

Pentru a obţine locuinţa parţial îngropată, incinta circulară a fost adâncită prin excavarea pământului din interiorul perimetrului şi depozitarea lui sub forma unor valuri ridicate pe circumferinţa formei circulare – pentru a împiedica pătrunderea apei de la precipitaţii în interiorul incintei, pentru o mai bună izolare termică şi pentru a fixa mai bine stâlpii din lemn care constituiau, împreună cu împletitura din ramuri (asemănătoare unui gard împletit), peretele exterior al casei; pe acesta se putea aplica, atât la exterior cât şi la interior, unul sau mai multe staturi de lutuială. Peste peretele exterior se amenaja un acoperiş conic din bârne şi paie. O altă parte din pământul rezultat se depozita sub forma unor valuri cu rolul de a delimita spaţiul aferent unei gospodării. Aceste case nu erau cu mult mai deosebite de cele de la sfârşitul paleoliticului.

Pe bătrâni i-au cinstit aşa cum au învăţat de la înaintaşii lor: pe malul opus al golfului au ridicat, tot pe coama unui deal, un alt sat; numai că acest sat era pentru odihna sufletelor celor conduşi pe ultimul drum. La nici 200 de metri faţă de malul apei, terenul urcă până la o înălţime similară cu dealul pe care au fost construite locuinţele circulare (aproximativ 70-80 m). Acolo, pe dealul care azi se numeşte Sofia, separat de locuinţele celor vii de apele golfului, acei oameni au hotărât să clădească locuinţele celor morţi. În necropola situată azi lângă Cernavodă, între obiectele depuse spre a însoţi pe cei decedaţi în lumea umbrelor, se aflau şi cele două statuete plasate de UNESCO pe locul 5 într-un clasament al celor mai importante zece artefacte ale culturii mondiale, iar în anul 2000, o comisie internaţională de experţi ai NASA au hotărât ca o replică a Gânditorului să fie pusă, alături de alte nouă obiecte ce simbolizează cultura umană, în capsula sondei spaţiale Voyager IV care a plecat într-o călătorie prin galaxia noastră.


Activităţile zilnice desfăşurându-se în interiorul aceleiaşi arii locuite, succesiv, pe o perioadă îndelungată, în condiţiile unui trai sedentar şi bazat în principal pe cultivarea pământului, a dus la suprapunerea peste coama dealului a unui tell. Aşa cum pricizează articolul “The village people: an early history of neighbourly disputes” publicat în Archaeology News from Past Horizons, în perioada neolitică şi epoca bronzului nu există dovezi pentru a susţine desfăşurarea activităţilor satului în exteriorul ariei locuite, fiecare grup de locuinţe sau locuinţa individuală reprezentând un mediu propice pentru manifestarea inovaţiilor colectivităţii. Pentru ca mai multe persoane – membrii ai unei familii extinse – să poată trăi împreună, dimensiunile locuinţelor circulare au continuat să crească pe durata neoliticului, ajungând ca la sfârşitul epocii bronzului – începutul primei epoci a fierului să aibă diametre mai mari de 2o de metri. Peretele exterior format din stâlpi de lemn şi împletitură al locuinţelor circulare cu diametre mai mari de 15 m nu mai putea prelua singur greutatea acoperişului conic. Din acest motiv s-a impus amplasarea în interiorul incintei a unui inel format din stâlpi masivi din lemn care să preia cea mai mare parte din forţa de apăsare exercitată de masa acoperişului. Restul din forţa de apăsare urma să fie preluat de peretele exterior al incintei circulare. La locuinţele descoperite în Marea Britanie, acest perete exterior din lemn este înlocuit cu un zid de piatră. În zona Seimeniului, piatra lipseşte; în schimb pământul nisipos este din abundenţă. 

În anul 2010, utilizând programul Google Earth, descopeream pe dealul de la Seimeni amprentele discoidale cărora le-am atribuit iniţial un rol spiritual, enunţând ipoteza unui sanctuar getic sau neolitic. Imaginile furnizate de street view au relevat faptul că aceste amprente au formă concavă, sugerând ipoteza că ar reprezenta urmele unor mari locuinţe circulare semi-îngropate.

În luna iunie a anului 2014, împreună cu soţia şi fiul cel mic, am demarat o cercetare de teren pe dealul de la Seimeni. Cu această ocazie, pornind de la ipoteza că amprentele discoidale ar reprezenta foste locuinţe circulare datând de la sfârşitul epocii bronzului, am efectuat săpături în centrul a două suprafeţe circulare în speranţa de a localiza vatra sau posibile obiecte aparţinând inventarului casnic, format din unelte, vase pentru gătit sau pentru păstrat proviziile. La o adâncime foarte mică (aproximativ 15 cm) am descoperit într-o locuinţă un vas de lut de mărime medie, de tip amforă şi de provenienţă getică, iar în cealaltă, material ceramic provenind de la vase de mari dimensiuni. Aceste descoperiri confirmă faptul că amprentele discoidale reprezintă urmele unor locuinţe circulare semi-îngropate de mari dimensiuni şi, totodată, plasează continuitatea aşezării până în a doua vârstă a fierului – La Tene – secolele IV-III îen, când pe ambele maluri ale cursului inferior al Dunării trăiau geţii. 

Amplasarea locuinţelor în interiorul ariei locuite este similară cu planul unui sat din epoca bronzului mijlociu, descoperit la Corrstown şi al cărui studiu a fost prezentat în publicaţia menţionată mai sus. Şi la Seimeni, ca şi la Corrstown, locuinţele sunt amplasate în grupuri mici de câte două locuinţe, dar există şi aliniamente de trei până la cinci sau chiar mai multe locuinţe. Se mai poate observa continuitatea activităţilor economico-sociale în aceeaşi arie locuibilă a satului, prin suprapunerea locuinţelor noi peste cele vechi, dar şi faptul că locuinţele care se suprapun au diametre mai mari faţă de cele suprapuse, observaţie valabilă şi în cazul locuinţelor apropiate, grupate două câte două. Acest fapt demonstrează în plus evoluţia locuinţelor circulare prin creşterea în dimensiune, pornind de la neolitic spre epoca bronzului (în cazul Corrstown) sau chiar epoca fierului (în cazul Seimeni). 

Aşa cum s-a constatat în Marea Britanie şi Irlanda, când un sat şi-a încetat existenţa, generaţiile ulterioare nu au încercat să “resusciteze” acel sat prin reaşezarea în acelaşi perimetru, aria respectivă devenind din acel moment nelocuită. Un fenomen similar se observă la Seimeni, unde, la începutul epocii fierului, vechea vatră a satului a fost părăsită în favoarea zonei amplasată de jur-împrejurul dealului, la baza lui, care oferea posibilitatea extinderii prin dispersarea populaţiei. Dealtfel, în sudul localităţii Seimeni, există o aşezare getică fortificată datată în a doua vârstă a fierului Latene. Este posibil ca motivul care, dacă nu a cauzat cel puţin a accelerat părăsirea vechii suprafeţe locuite, să fie acelaşi care îi determină azi pe unii localnici să evacueze locuinţele. Seimeniul alunecă încet în apele Dunării, datorită faptului că o parte din localitate a fost întemeiată pe un strat de aluviuni care antrenează deplasarea spre albia fluviului a altor aluviuni mai vechi depuse la baza dealului, provocând astfel degradarea dealului şi, implicit, a vechiului nucleu locuit de pe coama lui.

Pericolul reprezentat de alunecarea terenului este dublat de necesitatea construirii altor locuinţe în locul celor evacuate. Noile construcţii afectează iremediabil dovezile locuirii încă din neolitic şi este posibil ca în câţiva ani acest sit să fie distrus în totalitate. Prin intermediul programului Google Earth, se poate observa cum o parte din amprentele locuinţelor circulare au fost distruse prin extinderea localităţii Seimeni, iar o altă parte prin construirea drumului Cernavodă – Dunărea, care ocoleşte prin sud-est localitatea Seimeni. Astfel, numai în ultimii şase ani , construcţiile moderne s-au extins, distrugând una dintre amprente.

Prin dimensiunile foarte mari ale locuinţelor circulare de la Seimeni (la diametre de peste 25 m rezultă o suprafaţă utilă mai mare de 300 mp pentru fiecare locuinţă), prin numărul mare de locuinţe aflate în stare foarte bună de conservare (în prezent se pot observa mai mult de 60 de locuinţe, dar se pare că satul avea aproape 200 de locuinţe), prin accesibilitatea (terenul nu este dat în proprietate privată) şi vizibilitatea perfectă asupra amplasării locuinţelor şi a planului satului oferită de imaginile satelitare, aşezarea de la Seimeni ar putea reprezenta cea mai mare concentrare de locuinţe circulare cu diametre de peste 20 m din Europa, şi în acelaşi timp, veriga lipsă între civilizaţia neolitica a Culturii Hamangia şi civilizaţia getică.

Lemnul locuinţelor circulare semi-îngropate s-a descompus, pereţii şi valurile de pământ au fost erodate de suflarea vântului, praful s-a aşternut în covor gros peste vasele de ceramică iar liniştea a cuprins coama dealului. Însă vocea stăbunilor, prinsă în capsula timpului, se aude din nou, depănând legende despre pământul acoperit de spicele cu fruntea ridicată spre stele, despre murmurul apei curgătoare, despre oameni care vorbeau cu Fiinţele Supreme. Toate aceste şoapte sunt eliberate din strânsoarea pământului, cu fiecare obiect ce poartă amprenta străbunilor. Inelul sigilar din bronz descoperit în incinta unei locuinţe circulare la Seimeni, are incizate patru ideograme. Două dintre acestea se regăsesc în inventarul semnelor Vinca-Turdaş – unul chiar este reprezentat pe amuleta rotundă descoperită la Tărtăria de către cercetătorul clujean Nicolae Vlassa în anul 1961. Celelalte două sunt foarte asemănătoare cu unul dintre semnele figurate pe plăcuţa ceramică descoperită în anul 1969 la Gradesnica, în nord-vestul Bulgariei, care poartă o inscripţie “veche europeană”. 

Aceşti oameni frumoşi, care au modelat frumuseţea sufletului în capodopere precum Gânditorul şi consoarta lui, au incizat în lut descântecele şi formulele magice, pentru a le purta aproape de bătăile inimii. Unele şi-au strigat incantaţiile la Tărtăria, altele la Karanovo, Gradesnica, Porodin “Veluska Tumba”. Multe dintre ele au călătorit în timp, nemodificate, şi mereu stârnind aceeaşi emoţie purtătorului, până la sfârşitul epocii bronzului. Şi întotdeauna, în aceeaşi limbă universală a străbunilor, în care se regăseşte şuieratul viperei, foşnetul grânelor coapte şi muzica horelor, în limba care a dus la crearea celei mai vechi scrieri din lume, scrierea danubiană.

IMG_5271

WP_20140615_029

Sursa: https://sites.google.com/site/seimeniinelultimpului/

6 Responses »

  1. Pingback: La Seimeni case circulare de 300mp si un inel fabulos, pe autostrada Transilvania un oras de 100ha… Se dezvaluie civilizatii mai vechi decit piramidele, Old Europe -5000BC | Alex Imreh

  2. Pingback: La Seimeni case circulare de 300mp si un inel fabulos, pe autostrada Transilvania un oras de 100ha… Se dezvaluie civilizatii mai vechi decit piramidele, Old Europe -5000BC | Old Europe

  3. Interpretarea simbolurilor incizate pe inelul sigilar din bronz descoperit la Seimeni: Mama Pământ, bucraniul şi Zeul Cerului – simboluri atestate în paleoliticul superior, neoliticul timpuriu şi în toate perioadele următoare.
    Simbolurile incizate pe inel sunt identice cu simbolurile prezente pe statuetele antropomorfe feminine aparţinând culturii dunărene Zuto Brdo – Gârla Mare din epoca bronzului mijlociu şi târziu.

Leave a Reply to Ion Iancu Cancel reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *