Care este motivaţia negării “Descălecatului” lui Radu Negru Vodă în Ţara Românească şi a eliminării lui Radu Negru Vodă ca personaj istoric ?

Care este motivaţia negării “Descălecatului” lui Radu Negru Vodă în Ţara Românească şi a eliminării lui Radu Negru Vodă ca personaj istoric ?

Fragment din Istorie Pierdută, Cronică Românească de Istorie Veche, anii 1400-1600 (lucrare în pregătire).
Autori: Cornel Bîrsan, Adrian Anghel şi Cristian Moşneanu.

Negru.Voda.pictura

Primul care s-a ocupat de identitatea lui Negru Vodă, a fost Bogdan Petriceicu Haşdeu (1838-1907), care va fi primul istoric ce va pune în practică aplicaţia: Dumnezeu nu poate schimba istoria, dar istoricii da! Haşdeu, ignorand toate documentele şi monumentele istorice, cursul evenimentelor războiului civil din Transilvania anilor 1290, afirmă foarte pertinent că Negru Vodă a “descălecat” din Oltenia, din “Vechiul Banat al Basarabilor” şi ar fi purces ulterior la cucerirea Ţării Făgăraşului (!).

Un alt erudit român, mult mai pornit pe Radu Negru Vodă, Nicolae Iorga (1871 – 1940) îl elimină pur şi simplu dintr-un condei pe Voievodul Făgărăşan din istoria neamului românesc, stergând cu buretele şi importantul eveniment istoric al “Descălecatului” Ţării Româneşti.

“Basarabă nu trebuie confundat cu personalitatea legendară, adânc înrădăcinată în conştiinţa poporului, care este Negru Vodă, pretins întemeietor venit din Făgăraş, regiune care n-a fost colonizată şi organizată politiceşte decât în a doua jumătate a veacului XIV-lea. Legenda acestui Negru Vodă nu are nimic de-a face cu personalitatea istorică a adevăratului Radu-Vodă, domniind în a doua jumătate a veacului al XIV-lea, voievod de oarecare însemnătate pentru calugarii pe care îi ocrotise şi de la care n-a rămas nici un document. Cât pentru Negru, e vorba de Neagoe Basarab, care fiind mare ctitor, a săvârşit prin a fi considerat de popor ca acela care ar fi ridicat toate vechile zidării”. (Nicolae Iorga)

Dacă se citeşte cu atenţie textul lui Iorga, se observă insistenţa tendenţioasă a istoricului de a sterge chiar şi continuitatea şi existenţa românilor din ţinuturile Făgăraşului: ” regiune care n-a fost colonizată şi organizată politiceşte decât în a doua jumătate a veacului XIV-lea. ” (!?). Ori suntem convinşi că Nicolae Iorga stia foarte bine că românii au trăit dupa sistemul de organizare cnezial si voievodal din cele mai vechi timpuri în zona Făgăraşului, fiind menţionaţi încă din primele cronici maghiare.

Această politica de denigrare şi negare a Voievodului Radu Negru şi a ”Descălecatului” a fost continuată şi de către Dimitrie Onciul (1856-1923), iar ulterior Constantin C.Giurescu (1901 – 1977) şi o parte din istoricii actuali, care continuă să ne inoculeze cu inepţiile domniilor lor.

Care a fost motivaţia reală a lui Haşdeu, Onciul, Iorga şi a urmaşilor lor de a modifica cursul istoriei?
Pur şi simplu, una de patriotism local, toţi marii istoricii pomeniţi mai sus, sunt născuţi în Moldova. Aroganţa şi mândria sunt tributare firii umane: cum să admită istoricii moldoveni că parte din moldoveni provin din maramureşeni refugiaţi de-a lungul timpului în Moldova, şi mai ales faptul că dinastia Muşatinilor descinde din Voievodul Bogdan al Maramureşului! (vezi cazul lui N.Iorga care a inventat un “neam moldovenesc” al Muşatei !).
Naturalizaţi munteni, ajunşi cadre universitare la Bucureşti, istoricii vor adopta şi perceptele patrotismului local.
Este cunoscută situaţia încordată care a existat între politicienii munteni, moldoveni şi cei ardeleni, înainte de Marea Unire de la 1918, dar şi după, ideile şi perceptele politice ale timpului punându-i de multe ori în opoziţie, pe criterii regionale şi nu de partid.
Poate refuzul acceptării unui domnitor ardelean din Făgăraş în Ţara Românească, în cazul lui D.Onciul, este motivat prin politică.
Nu dorim să fim înţeleşi greşit, nu avem niciun resentiment faţă de locuitorii provinciilor istorice româneşti de orice parte a Muntilor Carpaţi, noi înşine, autorii prezentei lucrari, fiind din provincii istorice diferite ale ţării.
Dar orgoliul istoricilor, necercetarea ştiinţifica a faptelor şi evenimentelor, a documentelor şi a probelor arheologice, a tradiţiilor populare, a monumentelor arhitectonice au dus la modificarea unei parţi importante a istoriei noastre cu efecte dramatice asupra educaţiei omului de rând.
Aceste neînţelegeri între istoricii noştri, au provocat totodată manipularea de către istoricii maghiari şi germani a unei părţi din istoria noastră în scopuri politice, etnice şi teritoriale.

Bogdan Petriceicu Haşdeu a fost primul care pentru a infirma descendenţa Muşatinilor din Bogdan Vodă al Maramureşului, a trecut la “facerea” istoriei, afirmând pur şi simplu, cu deplină seninătate că: ” … strămoşii lui Dragoş Vodă, plecaţi din Oltenia pe la anul 1285, fuseseră Kinezi din Romanaţ, din aceaşi ramură a Basarabilor, de unde se trăgea Dan-Voda cel de la 1290 <…> Mai incolo: 1358. Pe ruda sa Bogdan-Vodă din Maramureş, descendinte din Kinezii cei emigraţi din Romanaţ, sub Bărbat-Vodă, Alexandru-Vodă îl indeamnă de a ocupa Moldova nordică şi de a se sustrage coroanei unguresti” (!?).
Interesant este faptul că originea oltenească este admisă pentru ascendenţa familiei Muşatinilor, pe când cea ardelenească devine brusc prohibită. Citind cu atentie textul veti vedea că abundă de fabulaţii şi este populată cu personalităţi inventate de geniul scriitoricesc a lui Haşdeu.

Ori în diplomele maramureşene emise de către cancelaria coroanei maghiare toată istoria lui Dragoş Vodă şi Bogdan Vodă este prezentată cu lux de amănunte. Deoarece aceste documente au fost publicate în anul 1900, prin grija lui Ioan Mihaly de Apşa, în lucrarea “Diplome maramureşene din secolul al XIV-lea şi al XV-lea”, istoricii vor trece la o nouă prefacere a istorie Moldovei, activând legenda cu un Dragoş Vodă care a trecut munţii în Moldova la vânătoare de bouri, poveste cu care suntem şi la ora actuală intoxicaţi.
Ca o scurta specificaţie, Dragoş, nu a fost niciodată Vodă, ci Cneaz, nu a fost “Întemeietorul” Moldovei şi nici ” Domnul” ei ci un simplu slujbaş cu rang militar superior de markgraf, aflat în serviciul regelui maghiar Ludovic I de Anjou!

Diplomemaramuresene

Nicolae Iorga va face un alt efort imens pentru a elimina ascendenţa Muşatinilor din Bogdan Vodă al Maramureşului, intitulându-şi un subcapitol al celebrei sale lucrari “Istoria Românilor”, pur şi simplu: “Vladislav Vodă şi urmaşii săi; neamul moldovenesc al Muşatei !? ”
Ne punem întrebarea, care neam moldovenesc al Muşatei, deoarece era fiica lui Bogdan, Voievodul Maramureşului!
Dacă Nicolae Iorga, a încercat mereu să elimine ascendenţa maramureseană, în schimb Ştefan cel Mare, Domnul Moldovei îşi va cinsti strămoşii maramureşeni prin construcţii de lăcaşuri de cult şi inscripţii.

Gestul lui Bogdan Petriceicu Hasdeu de a-i ”olteniza” pe Dragoş şi Bogdan, este de asemenea de domeniul absurdului, situându-se la acelaşi nivel cu istoricul maghiar Pal Endre, care la rândul lui îl face pe Bogdan Vodă, sârb !

Este mai mult ca sigur ca Nicolae Iorga a lecturat, sau răsfoit lucrarea lui Ioan Mihaly de Apşa, “Diplome maramureşene din secolul al XIV-lea şi al XV-lea”, constatand că toate documentele din carte erau în contra teoriei lui pur moldave.
În această situaţie atenţia sa se va îndrepta spre “mitizarea” evenimentului Descălecatului şi a persoanei celui care a fost Radu Negru Vodă. Fenomen care v-a fi preluat si de alti istorici ai timpului.
Iorga se va afla în faţa unui fenomen similar cu cel din Moldova, un român transilvănean, de data aceasta făgărăşan, şi-a ridicat norodul, asemeni lui Bogdan Vodă, nevoit în urma acţiunilor lui sfidătoare la adresa coroanei regale maghiare, a trecut munţii şi a Întemeiat o nouă ţară.
Cel care va încurca şi mai tare iţele va fi profesorul Em.C.Grigoras prin lucrarea sa: “Criptografia şi istoria românească” aparută în anul 1924, unde va încerca traducerea unor date si semne heraldice medievale. Din păcate prin imaginaţia sa extremă se va ajunge la inventarea unor personaje fabuloase inexistente din punct de vedere documentar, iar cronologia timpului va fi dată peste cap, ajungându-se la doi ani ai descălecatului, depărtaţi în timp (1215 şi 1290) şi la două personalităţi diferite numite tot Radu Negru. Aceasta promovare a doi ani diferiţi v-a fi făcută, în mod tendenţios, tocmai pentru a se “demonstra” împosibilitatea existentei lui Radu Negru Voda si a trecerii lui peste Carpati !
Interesant este însă faptul că toate aceste manipulari făcute sunt datorate unui umil zidar de pe vremea lui Matei Basarab care a încurcat o cifra, cu urmări catastrofale pentru istoria noastră !
Datorita acestor speculaţii, pentru a fi mai usor, Nicolae Iorga v-a elimina pur şi simplu din istoria românilor existenţa lui Radu Negru Vodă, şi a “descălecatului”, promovând un Thocomerus, de sorginte cumană al cărui fiu Basarab I va fi considerat Intemeietorul Ţarii Romaneşti !?
Un simplu mod de a rezolva istoria unui popor !

Veţi vedea însă în cele ce urmează că dovezile istorice despre existenţa lui Radu Negru Vodă şi a faptului istoric al “Descălecatului” Ţării Româneşti sunt covârşitoare prin numarul mare de documente existente şi mai ales prin lăcaşurile de cult, sau fortificaţiile ridicate de cel care a fost primul Domn al Ţării Româneşti, Radu Negru Vodă !

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *