Tezaurul de la Pietroasa

Tezaurul de la Pietroasa

Cuprins

Anterior | Următor

Text din manuscrisul original al lucrării “Revanşa Daciei” – Autor Cornel Bîrsan

’’Bogată în zăcăminte de metal (aur şi argint) sau aramă necesară pentru fabricarea în aliaj cu cositorul, a bronzului, ţara Tezaurul de la Pietroasanoastră a constituit, încă din epoci foarte îndepărtate, un centeru de prelucrare a unor piese din aur, argint sau bronz, ce merită întreaga noastră atenţie atât din punct de vedere tehnic, cât şi artistic (…)’’ (acad. EMIL CONDURACHI).
Arta a însoţit încă, de la inceputuri, civilizaţia băştinaşă din România. Atăt pelasgii cât şi daco-geţii au fost mari iubitori de frumos, timpurile de pace, în serile de după munca câmpului, ocupându-le cu meşteşugitul unor adevărate opere de artă din piatră, lut ars, metale preţioase sau nepreţioase.
De ce spun piatră şi lut ars? Pentru că modelatul şi sculptura au fost una din primele ocupaţii artistice ale omului, începând cu cel primitiv. Nu doresc să pomenesc aici de sutele de statuete, amulete şi obiecte de cult descoperite, sunt sute de cărţi de istorie care o fac. Dar vreau să vă prezint una din capodoperele Geniului Uman descoperite pe teritoriul României, excepţională prin ineditul ei.
Este vorba de ’’Gânditorul şi perechea sa’’. Aceste statuete, datate cu aproximativ 6000 de ani în urmă, descoperite la Constanţa, realizate din lut ars, sunt un model de stilizare originală, puţin întâlnită în istora artei universale. Abia peste sute de ani, marele nostru sculptor Constantin Brăncuşi, părăseşte sculptura tradiţională şi revoluţionează întreaga artă prin esenţializarea formelor şi concentrarea maximă a expresiei. Privind operele lui Brâncuşi şi studiind figurinele de lut ars aparţinănd culturii Hamangiene, descoperim în ele o ascendenţă în timp. Istoricul american Paul Mac Kendrick, fascinat de caracterul insolit al poziţiei celor două figurine, consideră că aceste statuete ar rerezenta spiritul caustic al românilor ’’o nevastă rea de gură, care îşi cicăleşte soţul răbdător ca un înţelept’’.
Părerea noastă este însă alta. Poziţia şi fizionomia celor două figurine reprezintă momentul luării unor decizii foarte importante legate de viaţa de zi cu zi. Femeia necăjită, poate însărcinată, aşteaptă hotărârea bărbatului ei, pentru a ieşii din impas.
Dar pentru că anexa se numeşte ’’Tezaurul …’’, vom trece la o scurtă prezentare a celor mai fabuloase obiecte de artă, executate din aur şi argint, descoperite pe teritoriul ţării, realizate de băştinaşi.
În satul Perşinari, jud. Dâmboviţa s-a descoperit, între anii 1954-1962, un tezaur compus dintr-o spadă de sur (greutatea iniţială 3 kg ), însoţită de 12 pumnale scurte din acelaşi material (având o greutate cuprinsă între 230 şi 500 de grame). Vechimea acestui tezaur este estimată la 3500 de ani. Tezaure asemănătoare au fost descoperite la Tufalău şi Măcin (topoare şi pumnale de aur).
Tezaurul descoperit la Moigrad, județul Sălaj, în anul 1912 este format din patru  piese de aur masiv, iar vechimea lui este evaluată la 5500 de ani. Forma primului obiect este asemănătoare cu un violoncel, placat în greutate de 800 de grame, celelalte trei piese semănând, oarecum, cu nişte păsări în zbor văzute de sus.
În anul 1960, în satul Sacoşu Mare, jud. Timiş, un ţăran descoperă un tezaur format din lingouri de aur, bijuterii şi sârme lingouri. Greutatea totală a acestuia era de 1296,30 grame. Remarcabil faptul că ele sunt realizate dintr-un aur de înaltă puritate – 22 de carate.
Descoperit în anul 1980, tezaurul de la Hinova, jud Mehedinţi, fascinează prin multitudinea şi varietatea obiectelor de aur descoperite. Greutatea totală a tezaurului este aproximativ 5 kg, iar vechimea lui de aproximativ 3000-3200 de ani.
Tezaurul de la Băiceni, jud. Iaşi, are o greutate de aproape 2,5 kg aur pur şi este alcătuit dintr-un coif de luptă, diferite aplici şi brăţări, nasturi sferoidali. Acest tezaur este cinsiderat un model de măiestrie a geto-dacilor.
Descoperirea mormântului unui conducător getic, înhumat în urmă cu 2300 de ani la Agighiol, jud.Tulcea, ne prezintă prin bogăţia obiectelor găsite luxul şi fastul princiar al geto-dacilor. Inventarul obiectelor preţioase cuprinde: un coif din placă de argint aurit, două cnemide (apărătoare tip jambiere) realizate din foaie de argint artistic lucrate, patru vase scunde stilizate şi decorate cu motive florale, cupe de argint şi o mulţime de obiecte mărunte – cercei, aplici, bentiţe, coliere, etc. înteresant este că pe unul din vase este prezentă o inscripţie: ’’Kotis din Beos’’. Să fie oare acel rege enigmatic Cotiso?
Încheiem aici enumerarea, doar a câtorva tezaure lucrate de către meşterii geto-daci, din cele câteva sute descoperite pe teritoriul ţării.
Scopul meu este de a prezenta istoria şi existenţa spectaculoasă a unui celebru tezaur românesc numit ‘’Tezaurul de la Pietroasa’’, sau cum îl numește plastic poporul nostru ‘’ Cloşca cu puii de aur’’.
În anul 1837, doi ţărani, Ion Lemnaru şi Stan Avram, din satul Pietroasa, jud. Buzău, descoperă celebrul tezaur. Iniţial păstrându-l pentru ei, îl vând ulterior unui negustor Anastase Tarba-Verusi, pentru o sumă foarte modestă. Acest negustor barbar prin comportament, nerealizănd valoare lor istorică, le distruge, tăindu-le cu toporul, aruncând pietrele preţioase căzute din piese în urma acestui tratament inuman. În urma diferendului apărut între acest negustor şi George Frunză-Verde, vecin al pământurilor boiereşti pe care fusese descoperit tezaurul, ştirea despre existenţa lui ajunge le domnitorul Ţării Româneşti Alexandru Ghica.
În urma intervenţiei a lui Mihalache Ghica, banul Craiovei şi Petrache Poienaru, un fel de ministru al învăţământului, tezaurul este depus în muzeul Ţării Româneşti din Bucureşti.
Tezaurul iniţial a fost alcătuit din 12 piese, având o greutate totală de 19 kg de aur pur. Din ce piese este alcătuit tezaurul?
În primul rând, o tavă plată rotundă, cântărind 7,13 kg, apoi o fibulă de mari dimensiuni, concepută sub forma unei păsări de pradă, în greutate de 817 grame şi alte trei fibule mici. Alt obiect reprezentativ este un vas de aur, având în centru o statuetă, înfăţişând o divinitate feminină. În jurul acestei statuete sunt reprezentate două cercuri concentrice care cuprind 16 personaje, zei şi zeiţe, şi scene de vânătoare. Alte obiecte sunt: un ulcior zvelt, fuziform, două cupe bogat ornamentate şi trei colane lucrate extrem de fin.
De ce poartă acest tezaur numele de’’Cloşca cu puii de aur’’? Pentru că imaginaţia  poporului a identificat fibula cea mare cu ’’cloşca’’, cele trei fibule mai mici cu ’’puii’’ iar tava plată cu ’’cuibul cloştii’’.
Descrierea şi interpretarea decoraţiunilor de pe piese şi atribuirea acestui tezaur goţilor, a făcut-o Alexandru Odobescu, care prin diferite supoziţii, dovedite false, numeşte şi posibilul deţinător al acestuia, Gainas, rege got, favorit al împăratului Arcadius (395–408).
Greşeala lui A. Odobescu a fost foarte mare pentru că ea s-a întipărit în mintea generaţiilor următoare, perpetuând mai departe acea credinţă că tot ce e bun şi frumos trebuie atribuit străinilor şi nu băştinaşilor.
Tezaurul de la Pietroasa este de origine DAC şi nu got, şi spre argumentarea acestui fapt concură trei argumente:

1. realizarea acestui tezaur s-a făcut în atelierele meşteşugăreşti dacice atât de răspândite pe teritoriul ţării, dovedite arheologic. Astfel, la Sarmizegetusa exista un atelier de orfevrieri atât de bine specializat încât realizările lor artistice, constând în bijuterii şi statuete, se răspândiseră pe întreg teritoriul ţării, fiind căutate şi preţuite şi în exterior. Totodată, realizările artistice anterioare, pline de gust şi refinament, confirmă executarea acestui tezaur de meşteşugarii daco-geţi. Cercetăriile ştiinţifice confirmă că aurul folosit la executarea obiectelor aparţinătoare tezaurului, este extras din minele Daciei.
2. reprezentările de pe vasul de aur, ne confirmă că nu sunt zeităţi de factură germanică, ci aparţinătoare lumii geto-dace timpurii, personajul central al tăvii fiind Geea iar personajele înconjurătoare ’’Zeii cei Mari’’, pelasgii.
3. al treilea argument este legat de încercările de traducere a inscripţiei de pe unul din colane. Sensibilizaţi de atribuirea făcută de Al. Odobescu goţilor, diferiţi cercetători germani sau germanişti au căutat să traducă inscripţia folosindu-se de scrierea runică. Iată câteva din rezultatele concluziilor lor:
–    UTAN  NOTI  HAILA = ferit de necazuri, noroc
–    GUTANI  AD  HAILAG = preasfinţit obiect aparţinător lui Odin
–    GUTA NIOWI  HAILAG = dedicat noului templu al goţilor
–    GUTANIO  WI  HAILAG = dar consacrat din partea femeilor.

Iată cum un singur text provoacă o seamă de traduceri care mai de care mai diferite şi mai pretenţioase, lipsite de realitate. După studii îndelungate, cercetătorii germani ajung să-şi de-a seama că au făcut o greşeală catastrofală în traducerile lor, cuvântul HAILAG neexistând  în limba gotică. Tot eşafodajul construit de ei pică, textul nu este gotic şi nici literele runice (cu toate că se aseamănă).
Nicolae Densuşianu traduce acest text, scris în vechea scriere pelasgă, folosindu-se de enigmatica scriere a plutaşilor de pe Bistriţa, semne rămase prin timp, identice cu cele ale proto-dacilor, ca o mărturie peste veacuri a identităţii Poporului Român.
Textul tradus pare să aibă două variante:
–    VULCHATIOS O FICET  – sau –  VELCHANU A FĂCUT
ceea ce sună foarte aproape de limba română !
Ca o paranteză, aici, vom pomeni din nou de scrierea veche dacă, amintind şi că atunci când s-a elaborat alfabetul gotic – runele – şi când Chiril şi Metodiu, în anul 862, au întocmit scrierea chirilică, această scriere străveche a slujit ca model noilor alfabete. Nu trebuie omis nici faptul că românii au preluat foarte repede alfabetul chirilic, folosindu-l în mod uzual, mai ales şi datorită asemănării cu vechiul lor alfabet.
Dacă toate aceste argumente nu par suficiente, vom reda şi concluziile trase de o serie de cercetători iluştri ai pieselor tezaurului, care vor repara afirmaţia greşită a lui Odobescu:
JOSEPH  ANNETH     –  ’’Caracterele acestei inscripţii sunt întru-toate asemănătoare cu cele pelasge’’.
A.  LABARTE          –  ’’În nici un caz nu se poate presupune că aceste obiete preţioase ar fi fost fabricate de industriaşi goţi. Goţii erau cultivatori de pământ şi soldaţi şi peste tot jefuitori desfrânaţi. Aceste calităţi bune şi rele ale lor nu se unesc nici într-un caz cu artele si nu e posibil să fi existat vreodată în colibele lor din mijlocul pădurilor, ateliere care să poată fabrica obiecte aşa de elegante de aur şi de un preţ aşa de mare’’.
CEZAR  BOLLIAC               –  ’’Zică cine orice va tice, zvârcolească-se oricât vor pitea arheologii noştri, vasele de la Pietroasa sunt vase dace, ci stil dacic, pentru un cult în Dacia’’.
NICOLAE DENSUŞIANU        –  ’’Tezaurul de la Pietroasa nu este nici gotic, nici bizantin, nici după forma, nici după genul de ornamentare al obiectelor, nici  după mitologice ce le reprezintă (…).
Fără îndoială că noi avem aici resturile unui tezaur religios, compus din diferite obiecte preţioase, ce au fost consacrate în timpuri îndepărtate unui templu ilustru, al Mamei Mari, ai lui Apollo – Hyperboreul în ţările de la Dunărea de Jos’’.
FLORIN  OLTEANU             –  ’’ Nu voi intra în amănunte, dar voi face precizarea că piesele din tezaurul de la Pietroasa aveau o funcţionalitate astronomică şi astrologică, ceea ce demonstrează că civilizaţia geto-dacă deţinea un bagaj de cunoştinţe despre organizarea Cosmosului’’.
Nimeni nu afirmă că acest tezaur la un moment dat, nu ar fi aparţinut goţilor, dar el mai mult ca sigur a fost jefuit de la daco-geţi.

Cuprins

Anterior | Următor

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *