Anacharsis – circa 590 i.Hr. – 550 i.Hr.

libris.ro

AnacharsisMotto: „Legile sunt pânze de paianjen subțiri, care prind muște mici, dar nu pot să le rețină pe cele mai mari” – Anacharsis

Un personaj mai puțin cunoscut din peisajul istoriei antice este filozoful scit din Dobrogea, Anacharsis. Despre sciți, Herodot spunea că sunt singurii care au putut să dea dovadă de înțelepciune, comparându-i cu alte națiuni de lângă Marea Neagră:

The Euxine sea, where Darius now went to war, has nations dwelling around it, with the one exception of the Scythians, more unpolished than those of any other region that we know of. For, setting aside Anacharsis and the Scythian people, there is not within this region a single nation which can be put forward as having any claims to wisdom, or which has produced a single person of any high repute.

Lângă Pontul Euxin <Marea Neagră>, unde și-a îndreptat Darius expediția sa, locuiesc în afară de șciți, cele mai înapoiate neamuri din câte există în vreo țară. Căci din toate neamurile de dincoace de Pont nu putem aminti pe nici unul  care să fi dat dovadă de înțelepciune și nu cunoaștem niciun învățat , cu excepția neamului scit <get din Sciția Minor – Dobrogea>  a lui Anacharsis.

Herodot – Istorii, cartea 4

Anacharsis era fiul lui Gnurus (sau Daucetas), o căpetenie locală scită<getă>, avându-l că frate pe Caduides ce era la rândul sau regele unei uniuni de neamuri traco-dacice. Despre mama sa, autorii anticii îi conferă originea grecească. Cel mai important lucru despre Anacharsis este faptul că a reușit să își impună ideile și modul de viață printre localnicii din Dobrogea. Aceștia au adoptat un mod de viață temperat și evitau orice fel de excese.

Deoarece era filozof și vroia să își îmbogățească cunoștințele, decide să plece în Grecia, unde se împrietenește cu Solon(640/638 î.Hr – 560-558 î.Hr), om de stat atenian, legislator și poet, considerat unul din cei mai mari înțelepți greci. Când Anacharsis îi trimite un mesaj acestuia în care îi cere să aibă o întrevedere pentru a discuta și a se împrieteni, Solon îi răspunde că mai bine își face prieteni acasă. Cu mult calm, Anacharsis îi răspunde: „Atunci este necesar pentru tine să fii acasă, pentru a te face prieten cu mine”.

Tot de la Herodot aflăm că sciții urau tradițiile străine. Cu toate astea, Anacharsis a decis să plece în Grecia, lucru pentru care a și plătit cu viața la întoarcerea acasă.

The Scythians have an extreme hatred of all foreign customs, particularly of those in use among the Greeks, as the instances of Anacharsis, and, more lately, of Scylas, have fully shown.

Sciții au o ură extremă pentru toate tradițiile străine, mai ales pentru cele ale grecilor, după cum aflăm de la Anacharsis și mai târziu de la Skyles. <Skyles este un alt „scit” născut în Histria>

Herodot – Istorii, cartea 4

Cu toate acestea, cât a stat în Grecia, Anacharsis a primit cetățenie ateniană iar discursurile sale „scitice” au devenit proverbiale printre atenieni.

Anacharsis a fost primul străin „barbar” , care a primit privilegiile de cetăţenie ateniană. El a fost socotit de unii autori antici ca unul dintre cei sapte intelepti ai Greciei. Se mai spunea despre el că a fost iniţiat în Misterele de la Eleusis, sărbătoare bi-anuală care se ținea în Grecia și erau dedicate zeiței Demetra, zeița culturii și a roadelor pământului, și fiicei sale Persefona, din recunoștiință pentru darul agriculturii. Conform legendei , eleusinii erau protejați de către Demetra fiindca se arătaseră primitori față de ea, când luase înfățișarea unei bătrâne sărmane, în timpul căutării fiicei sale, Persefona răpită de către Hades, zeul Infernului.

Cornel Bîrsan – Istorie furată – Cronică românească de istorie veche, pag. 866-867

Un alt lucru demn de mentionat este faptul ca toate scrierile sale nu au fost pastrate. Sunt mentionate in schimb doar doua carti, una in care facea o comparatie intre legile scitilor si legile grecilor, iar cealalta era un tratat de arta a razboiului. Cicero spunea despre simplitatea lui Anacharsis:

Salutări de la Anacharsis lui Hanno: îmbrăcămintea mea este o manta scitică, pantofii mei sunt tălpile picioarelor, patul meu este pământul, mâncarea mea este doar condimentată de foame – şi nu am mâncat nimic, decât lapte şi brânză şi carne. Vino şi mă vizitezi, şi mă vei găsi în pace. Vrei să-mi dai ceva. Mai bine dă-l concetățenilor tăi, sau zeilor nemuritori.

Cornel Bîrsan – Istorie furată – Cronică românească de istorie veche, pag. 867

Despre patima băuturii, obișnuită atât la sciți cât și la greci, Anacharsis avea următoarea afirmație: „vinul se face din trei tipuri de cirochini de struguri, primul ciorchine este al plăcerii,al doilea al beției, iar al treilea al dezgustului„. Mai apoi, i-a replicat unui tânăr ce l-a insultat la o petrecere: „O tinere, dacă acum, când ești tânăr, nu poți suporta vinul, atunci când vei fi bătrân, va trebui să suporți apa!

După timpul petrecut în Grecia se întoarce în Dobrogea, unde nu este primit cu mult entuziasm deoarece preluase obiceiurile grecești. Din această cauză a fost ordonată uciderea lui ori de către regele Saulios ori de către fratele său:

Then king Saulius came in person, and when he perceived what Anacharsis was about, he shot at him with an arrow and killed him. To this day, if you ask the Scyths about Anacharsis, they pretend ignorance of him, because of his Grecian travels and adoption of the customs of foreigners. I learnt, however, from Timnes, the steward of Ariapithes, that Anacharsis was paternal uncle to the Scythian king Idanthyrsus, being the son of Gnurus, who was the son of Lycus and the grandson of Spargapithes. If Anacharsis were really of this house, it must have been by his own brother that he was slain, for Idanthyrsus was a son of the Saulius who put Anacharsis to death.

Atunci a venit regele Saulius personal, și când a înțeles cât de schimbat este Anacharsis, a tras o săgeată către el, ucigându-l. Și astăzi dacă îi întrebi pe sciți despre Anacharsis ei pretind că nu știu cine a fost el din cauza călătoriilor sale în Grecia și adoptarea tradițiilor străinilor. Am aflat oricum de la Timnes, steward-ul lui Ariapithes, că Anacharsis a fost unchiul din partea tatălui a regelui scit Idanthyrsus, fiind fiul lui Gnurus, care era fiul lui Lycus și nepotul lui Spargapithes. Dacă Anacharsis a făcut parte din această familie, atunci sigur fratele său a fost cel care l-a ucis, fiindcă Idanthyrsus era un fiu al lui Saulius, cel care a ordonat moartea lui Anacharsis.

Herodot – Istorii, cartea 4

În încheiere, îl lăsăm pe Anacharsis să vorbească despre Sciția: „Întrebat de un grec daca nu îl deranjează faptul că este scit, Anacharis a raspuns: „Da. Țara mea este o rușine pentru mine, dar tu ești o rușine pentru țara ta.””

Surse:

  1. Cornel Bîrsan – Istorie furată – Cronică românească de istorie veche, editura Karuna, 2013
  2. Herodot – Istorii, cartea 4

Fii la curent cu noutati despre istorie

Email:




Poți să ne susții cumpărând cărți de la Carturesti, Litera, Librex, Libris, Cartepedia, Librarie.net, Okian.ro, Compania de Librării București, Anticariat-Unu sau Anticexlibris folosind linkurile de mai jos:

  1. Carturesti
  2. Litera
  3. Librex
  4. Libris
  5. Cartepedia
  6. Okian.ro
  7. Librarie.net
  8. Compania de Librarii Bucuresti
  9. Anticexlibris

2 thoughts on “Anacharsis – circa 590 i.Hr. – 550 i.Hr.”

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

error: Continutul este protejat!