Monthly Archives: January 2014

Istoricul englez Edward Bulwer-Lytton despre greci și pelasgi

Istoricul englez Edward Bulwer-Lytton despre greci și pelasgi

Istoricul englez Edward Bulwer-Lytton (25 mai 1803 – 18 ianuarie 1873) scria în lucrarea sa neterminata Athens: It’s rise and fall, publicată postum, următoarele lucruri referitoare la pelasgi:

Tot ceea ce este necesar să spun despre pelasgi sunt următoarele: ei reprezintă cea mai veche rasă care a exercitat o putere dominantă în Grecia. Regii lor pot fi urmăriți prin tradiție către un timp mult anterior genealogiei oricărui trib, iar Inachus, tatăl pelasgului Poroneus, nu este altceva decât un alt nume pentru era cea mai îndepărtată din care cronologia greacă poate începe. Dacă pelasgii au fost în vechime un trib străin sau unul grecesc a fost un subiect constant de dezbatere. Herodot, vorbind despre niște așezări considerate pelasgice și care existau în timpul său, consideră limba lor ca fiind “barbară”; dar Mueller, cu destul de multe argumente, consideră că expresia istoricului se aplică unui dialect distinct; și această ipoteză este susținută de un alt pasaj din Herodot, în care acesta aplică același termen cu care stigmatizează limba așezărilor pelasgice și anumitor dialecte ioniene. În coroborare cu opinia lui Mueller putem observa de asemenea că “barbar” este un epitet pe care Homer îl alătură carienilor și este corect interpretat de criticii antici ca reprezentând  un dialect amestecat și neșlefuit, însă cu siguranță nu unul străin. Atunci când Agamemnon al lui Sofocle l-a dojenit pe Teucer că vorbește limba “barbară”, niciun cercetător nu ar trebui să considere că Teucer nu vorbește greaca; el era dojenit că vorbea o greacă nepoliticoasă și neelegantă. Este clar că cei care au continuat să vorbească limba de dinaintea modificării sale, se pare că reprezenta un oarecare jargon ciudat și nefamiliar urechilor obișnuite să audă forma mult mai modernă. Și fără îndoială, dacă ne-am întâlni cu un trib care vorbea engleza secolului 13, limba lor ne-ar fi total neinteligibilă și ar părea pentru noi străină. Dar totuși, interpretând fraza lui Herodot, este extrem de dificil de stabilit dacă acele așezări erau pelasgice și în plus, și mai greu este de stabilit dacă Pelasgia pe care ei au continuat-o a rămas nemodificată și pură. De aceea nu dau nicio importanță afirmației lui Herodot. Înclin, în mod contrar, să fiu de acord cu alți cercetători englezi eminenți, care cred că limba pelasgilor conținea cel puțin elementele pe care noi le considerăm grecești; și din multe argumente le aleg pe următoarele:

Citeste mai mult

Rezistența lui Decebal

Rezistența lui Decebal

Capul_lui_DecebalStrăin și făr’ de lege de voi muri – atunce
Nevrednicu-mi cadavru în uliță l-arunce,
Ș-aceluia, Părinte, să-i dai coroană scumpă,
Ce-o să amuțe cânii, ca inima-mi s-o rumpă,
Iar celui ce cu pietre mă va izbi în față,
Îndură-te, stăpâne, și dă-i pe veci viață!

Astfel numai, Părinte, eu pot să-ți mulțumesc
Că tu mi-ai dat în lume norocul să trăiesc.
Să cer a tale daruri, genunchi și frunte nu plec,
Spre ură și blestemuri aș vrea să te înduplec,
Să simt că de suflarea-ți suflarea mea se curmă
Și-n stingerea eternă dispar fără de urmă!

Citeste mai mult

Seria de articole C.S. Nicolăescu Plopșor

Seria de articole C.S. Nicolăescu Plopșor

nicolaescu plopsorMai jos aveți cele 5 articole din seria dedicată marelui arheolog român C.S. Nicolăescu Plopșor, care a descoperit la Bugiulești, astăzi Tetoiu, resturi umane ce au fost datate cu vechimea de 2 milioane de ani.

1) În prima parte sunt prezentate detalii despre activitatea lui Plopșor și respectiv despre lucrările sale.

2) În partea a 2-a sunt prezentate informaţiile unor cercetători români, referitoare la paleoliticul României în general, și la fosilele umane descoperite de Nicolăƒescu Plopșor.

Citeste mai mult

23 de războaie și răscoale dacice între 106-271 d.Hr

23 de războaie și răscoale dacice între 106-271 d.Hr

statuie-dac-arctriumf1Citești în 10 minute!

Versiunea în engleză aici.

În acest articol vom prezenta o listă cu războaiele și răscoalele documentate, în special din surse romane, ce au avut loc în provincia Dacia Romană în perioada ocupației de 165 de ani. Sunt menționate de asemenea și atacurile dacilor liberi alături de aliații lor. Este o listă deschisă, ce va fi completată pe măsură ce vor apărea noi dovezi documentare istorice.

  • 117 – Anul morții lui Traian aduce cu sine și prima răscoală a dacilor din provincie, sincronizați cu dacii liberi care atacă și ei la rândul lor aliați cu iazigii și roxolanii. Guvernatorul provinciei, Gaius Iulius Quandratus Bassus (70 – 117) este ucis în urma acestor lupte, iar Hadrian(117-138), noul împărat, arde suprastructura de lemn a podului de la Drobeta, pentru ca dacii să nu poată trece în Moesia.
  • 138, 140, 143 – Împăratul Antoninus Pius(138-161) întărește din nou legiunile romane din Dacia, la fel ca predecesorul său Hadrian, datorită răscoalelor ce au avut loc în acei ani.
  • 156-157 – Dacii liberi atacă hotarele de nord ale provinciei, iar legatul Daciei Superior, Marcus Statius Priscus(132-162) reușește să îi înfrângă. Sunt luate noi măsuri de întărire a graniței prin construirea unui val de pământ și piatră, pe linia râurilor Someș și Criș.
  • 157-158 – Izbucnește o nouă răscoală, în Dacia Porolissensis, la care se alătură dacii liberi, carpii și costobocii. Împăratul Antoninus Pius aduce din nou trupe auxiliare pentru a înfrânge această răscoală. În urma victoriei, împăratul ia titlul de Dacicus Maximus.
  • 166 – În acest an reincep răscoalele împotriva romanilor. Dacii atacă garnizoanele și castrele din provincie, punând în pericol chiar și capitala Ulpia Traiana Sarmizegetusa. Romanii aduc noi trupe: legiunea a V-a Macedonica și detașamente din legiunile a X-a Fretensis, a XI-a Claudia și a I-a Italica.
  • 167 – Costobocii și carpii, aliați cu quazii, iazigii și roxolanii atacă simultan Dacia Traiana, Raetia, Noricum și Pannonia. Această “Federație barbară” va devasta apoi coastele Mării Negre, până în Macedonia, Moesia și Tracia. Mai apoi, carpii, costobocii și roxolanii ajung până în Tesalonic și Atena unde distrug așezările romane și grecești, ajutați și de populații băștinașe. Pentru restabilirea situației, împăratul Marcus Aurelius(161-180), stabilește un comandament militar unic pentru Dacia și Moesia, condus de Marcus Claudius Fronto.
  • 170 – Marcus Aurelius Fronto este ucis pe câmpul de luptă împotriva “federatilor barbari”.
  • 170-171 – Noul comandant Iulius Piso Berenicionus reușește însă să îi înfrângă pe răsculați, dar fără o situație clară, decisivă pentru vreuna din cele două părți.
  • 174 – Împăratul Marcus Aurelius(161-180) intervine personal în Dacia și reușește cu greu să îi înfrângă pe băștinași cu ajutorul trupelor de elită. Comandanții legiunilor a V-a Macedonica și a XII-a Gemina devin adevărații conducători ai provinciei în locul procurorilor civili. În urma acestui război este luată prizonieră familia regelui costoboc Pieroporus, despre care aflăm detalii dintr-o inscripție funerară găsită la Roma.
  • 180-184 – Fiindcă noul împărat, Commodus Antoninus(180-192) nu și-a respectat angajamentele financiare față de dacii liberi, aceștia au supus provinciile romane la atacuri permanente. Cei care au încheiat aceste războaie au fost generalii romani Clodius Albinus și Pescennius Niger.
  • 213-214 – Revolte în provincie din cauza Edictului Constituția Antoniniana, dat în 211 de Caracalla(211-217) . În 214, costobocii și carpii aliați cu bastarnii, vandalii și roxolanii, pătrund în mai multe provincii ale imperiului. Acest război se prelungește până în 217, când Caracalla este asasinat.
  • 217-218 – Noul împărat Marcus Opellius Macrinus(217-218) nu reușește să înăbușe rezistența dacilor liberi și prin urmare duce tratative cu ei. Dacii liberi părăsesc provincia Dacia, iar romanii, în schimb, plătesc tribut și eliberează ostaticii luați de Caracalla.
  • 236-237 – Împăratul Gaius Iulius Verus Maximinus(235-238), zis și Maximin Tracul, ia măsuri pentru a opri atacurile dacilor liberi aliați cu sarmații iazigi. Îi învinge pe aceștia și primește titlurile de Dacicus Maximus și Sarmaticus Maximus.
  • 248 – Carpii pătrund în Câmpia Română, de unde lansează atacuri spre Transilvania. O altă armată aliată cu goții pătrunde în Dobrogea și apoi Moesia. Acest război se termină după ce au primit promisiuni de subsidii bănești.
  • 242 – Carpii aliați cu goții pătrund din nou în Imperiul Roman, până în Moesia și Tracia.
  • 245-247 – Invazie a carpilor și goților care nu este oprită de romani. În 247, Filip Arabul(244-249), intervine personal cu armatele imperiale, însă tot nu reușește să îi înfrângă, retrăgându-se apoi la sud de Dunăre.
  • 248 – Goții conduși de regii Argaithus și Gunthericus, aliați cu carpii și taifalii pătrund în Dobrogea unde vor fi învinși de către viitorul împărat, generalul Caius Messius Quintus Decius(249-251). Este distrusă de asemenea și cetatea Histria.
  • 249 – Alianță a carpilor și goților cu vandalii, bastarnii și taifalii ce va ataca simultan provinciile Dacia și Moesia. O parte din această armată pătrunde în Dacia Romană și supune capitala Ulpia Traiana Sarmizegetusa, după care atacă legiunile din Pannonia. O altă parte a acestei armate trece Dunărea și invadează Moesia Superior și Macedonia. Împăratul Decius a fost ucis, alături de fiul său, în lupta care s-a dat în timpul retragerii acestei a doua armate spre Dunăre.
  • 253 – Atacul carpilor și goților în Moesia din cauza opririi subvențiilor anuale negociate cu noul împărat Trebonianus Gallus(251-253).
  • 257-258 – Goții și carpii atacă sudul Dunării pe uscat și pe mare, goții ajungând până la Bosfor și pe coastele Asiei Mici.
  • 263-267 – Alianța carpo-gotă atacă din nou sudul Dunării atât pe uscat cât și pe mare, invadând Moesia Inferior și Superior.

Roman_province_of_Dacia_(106_-_271_AD).svg

Surse:

Cornel Bîrsan – Istorie furată – Cronică românească de istorie veche, editura Karuna, Bistrița, 2013 Dio Cassius – Istoria romană

Citeste mai mult

C.S. Nicolăescu Plopșor și Bugiulești – partea V

C.S. Nicolăescu Plopșor și Bugiulești – partea V

Partea I | Partea II | Partea III | Partea IV

Citești în 10 minute!

nicolaescu plopsorDupă ce am aflat în articolele anterioare detalii despre descoperirile de la Bugiulesti, este momentul să redăm informații despre metoda de cercetare a lui Plopșor, precum și despre lucrările sale.

One could say that in the 1960s the new phase of understanding and knowledge of the Paleolithic in Romania was due primarily to Plopsor. As for research methods and interpretation of the Paleolithic, Plopșor was the first to organize the complex system of interdisciplinary research. At Baia de Fier, Ohaba Ponor, or Bugiulești , and later at Bicaz or Portile de Fier, archaeologists concerned with problems of the Paleolithic worked in the same group with archaeologists specializing in later periods – Ancient or Medieval History – and with anthropologists, paleontologists, geostratigraphers, ethnographers, and folklorists.He was first to see that only this type of research could reconstruct stages of social development from vanished historical periods.

Citeste mai mult